Toate articolele din categoria: Editorama

A XI-a ediţie a Galelor APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi a Editurilor din România) a reunit, la sfârşitul săptămânii trecute, la Câmpina, scriitori, editori şi jurnalişti din Bucureşti şi din ţară. Organizatorii au ales pentru dezbatere o temă la zi, arzătoare cum se spune, „Cât ne costă incultura?” Chiar aşa, cât ne costă acest fenomen devenit – o spun sondajele profesioniste – unul de masă? Afacere bună pentru cei ce o potenţează, înlocuind instruirea, educaţia, cultura cu divertismentul kitsch, arogant şi „îmbietor”Mai departe »

Ce s-a văzut pregnant la Festivalul Internaţional de Teatru Clasic de la Arad, la a XV-a ediţie, dincolo de calitatea spectacolelor, foarte bine, chiar exclusivist selectate, a fost un suflu nou în ceea ce priveşte mişcarea teatrală a Estului european. Manageri tineri, care nu se pricep numai la organizare, la cifre şi la găsit sponsori, ci ştiu foarte bine ce a însemnat şi înseamnă teatrul, ca literatură dramatică şi ca sinteză a artelor spectacolului. Teatre şi companii particulare care sunt adeptele coproducţiilor şi se mişcă foarte bine şi repede, la mai toate evenimentele continentale ale genului (deocamdată!).Mai departe »

A XV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic se (mai) află încă în plină desfăşurare până sâmbătă, 24 octombrie, la Arad. Un brand cultural care, începând de anul cesta, în parteneriat cu Teatrul „Jókai” din Békécsaba şi Fundaţia „Art Clasic” cu sprijinul Consiliului Local al Municipiului Arad, începe să fie „o punte în Europa Centrală”.
Şi la ediţia din 2009 organizarea a fost high level. Drept urmare, sălile arhipline şi un public elegant şi cunoscător într-ale teatrului au onorat seară de seară un repertoriu teatral divers, bine articulat pe ideea revizitării clasicilor şi clasicilor modernităţii, cu producţii de ţinut minte.Mai departe »

Iată ce scriam eu acum patru ani despre cartea Hertei Müller "Este sau nu este Ion":
« „Herta Müller îşi scoate de sub pat, de sub cap, plaiul cu boi, ia forfecuţa de unghii şi harşt taie cuvinţele, le pune în mojar şi face colaje, montaje, blocuri cu multe etaje în absurdistan unde urmuz e căpitan şi limba română se unduieşte sub răsfăţuri germane ca o cadînă”.Mai departe »

Una dintre piesele de teatru cele mai des revizitate (cum se spune acum!) este „Tartuffe” a clasicului Molière. O piesă cu „cântec” chiar şi în epoca în care a fost scrisă şi care l-a cam supărat pe Ludovic al XIV-lea, dacă ne gândim că autorul a trimis trei petiţii de explicare a textului său către Regele Soare, asigurându-l de bunele intenţii de îndreptare a moravurilor pe care a mizat în comedia sa.Mai departe »

În această toamnă se poartă, din nou, resuscitarea clasicilor. Tonul îl dă teatrul, aflat, cum e firesc (prin mijloace specifice, dar nu numai) în avangarda revizitării valorilor perene. Căci, ce altceva sunt clasicii? Valori care se pot, mereu, recontextualiza.Mai departe »

Cum (re)începe şcoala, cum ne (re)aducem aminte de clasici. În fiecare an, o nouă promoţie de tineri află despre existenţa lor. Răspunsul la întrebarea „ce este un clasic” pare să fie (cam) acelaşi însă, cu mici diferenţe specifice (în interpretarea lui, fireşte, în care umorul nu exclude exasperarea): „cineva care a scris demult şi ne plictiseşte grozav astăzi!”.Mai departe »

Despre cum se îngemănează scrisul cu artele imaginii, vizuale, cum se zice, au dat samă cei opt creatori înscrişi în proiectul „4x4. Instalaţia de cArte”, o rezidenţă – atelier deschis pentru poeţi şi graficieni (pictori).Mai departe »

Deschiderea noii stagiuni teatrale se apropie cu paşi grăbiţi (la propriu şi la figurat). La vreme de criză, festivalurile de gen şi-au subţiat considerabil programul; unele chiar au dispărut din peisaj, în aşteptarea de zile mai bune.Mai departe »