Si ca este, in primul rand, un produs garantat    al asa zisului divertisment „pe sticla”, „pe hartie” si pe alte suporturi…relaxante. Nascatoare de vedete „cu ziua” si de VIP-uri bune la toate, mai ales cand au si pareri. Si au!

n-as vrea sa se creada insa ca acest efect daunator (dar ce nu e daunator, pana la urma, in tot ce adauga omul naturii si, dupa cum ne-a invatat Claude Lévy-Strauss, se numeste cultura, s-ar putea intreba unii?) vine doar de la globalizare, tabloidizare, stereotipizare etc, poncife ale lumii contemporane…Nu, el vine (si) din adancurile lipsei funciare de educatie, din preluarea opiniilor gata „mestecate”, din gandirea lenesa, adormitoare, care atunci cand mai are un zvac de trezire se fixeaza tocmai pe ce i se pune cu obstinatie sub ochi, sclipiceste, susura si… te livreaza din nou somnului linistit.

La toate acestea ma gandeam acum un an cand, la inceputul unui nou eveniment cultural din seria „Noaptea galeriilor deschise”, un tanar artist vizual, Mihai Zgondoiu, a propus publicului proiectul „Kitsch me”. Adica, a lipit, in exteriorul unui spatiu (altadata) apartinand unei librarii de traditie, „Libraria Eminescu” (spatiu devenit, vremelnic, magazin de firma indoielnica si apoi spatiu „financiar”) stickere cu portretele chicioase ale unor VIP-uri de „distractie”. Apoi, a colindat toata noaptea galeriile bucurestene si atelierele unor confrati de Capitala „plantandu-le” pe ziduri figurile kitsch-ului autohton. Asa, spre „nemurire”.

Gestul atacarii, cu propriile-i arme, a sindromului consumerist infantilizant a avut impact pe doua paliere, cum era de asteptat. Vom vedea cum, adus la zi, in episodul viitor. Caci lung e drumul kitsch-ului la romani…
Pana atunci, nu pot sa nu citez dintr-o corespondenta din Germania a Rodicai Binder, gazduita de admirabila revista „Lettre Internationale”: „Tot in toiul crizei financiare, temutul critic Marcel Reich-Ranicki refuza un premiu al televiziunii si, slujindu-se de ocazie, in fata camerelor de luat vederi, vitupereaza impotriva scaderii nivelului intelectual al programelor, a infantilizarii publicului prin emisiuni inepte.”

Cine crede ca asa ceva s-ar putea petrece si in Romania, vine dintr-un alt film, ca sa ma dedau si eu limbajului „de gen”. Si ar fi bine sa ramana acolo.

Cornelia Maria Savu

20 mai 2009