In fond, intre zicerea (pe care poti s-o consideri si sugubeata) a unei eleve din 2009 si consideratiunile specialistilor docti, cei cu valoarea perena, care strabate „secolii”, cu etalonul si canonul, nu e chiar o prapastie. De ce n-am accepta ca si valoarea omologata, asezata temeinic la locul ei, de neclintit, cum s-ar spune, are doza ei (inerenta) de plictis. Pe cind ceea ce e „in tendinte” te incita, iti da fiori, te excita, te lasa cu gura cascata. Nu mai conteaza ca toate acestea au viata scurta si, daca nu te iei cu ale vietii celei mari, cu azi pe miinele mare consumator de energii, tot la clasici te intorci, mai devreme sau mai tirziu. Pentru ca, pina una alta, ei sunt cei buni la toate...

Bineinteles ca aceasta intoarcere se poate face in varii feluri. Asa cum si resuscitarea poate fi facuta in mai multe moduri, de la perechea de palme si respiratia gura la gura, la socuri electrice si injectarea de adrenalina direct in inima (metaforic vorbind, si nu prea...).
Aflu cu stupoare ca un editor american s-a gindit sa-l reviziteze pe Tolstoi si sa-i dea mai multa „energie”. Sa-l aduca mai spre zilele noastre, resuscitindu-i „Razboi si pace”. Mai mult pacea decit razboiul (oricum Napoleon a „pierdut” campania din Rusia). In viziunea lui, romanul trebuie neaparat scurtat, pentru ca lumea nu mai are timp sa citeasca sute de pagini. Conversatiile in franceza, cu rasfatul lor desuet (?), ar trebui si ele scurtate (din doi in doi?) si, oricum, traduse „intr-o limba de circulatie”... Iar pentru ca Andrei Bolkonski o iubeste peste poate pe Natasa, care, in cele din urma, se maturizeaza si consimte, „Razboi si pace” ar putea sa se incheie cu „happy end fericit” (vorba unui tovaras). O intreprindere (editoriala) beton!

O fi gluma, o fi vreo punere la punct, sub forma de sarja, a suficientei si inculturii in ascensiune demna de o cauza mai buna? Sau o fi vreo mostra de afacere profitabila, de genul celor „dupa o idee de...”, transferata din lumea filmului in aceea a cartilor cu vinzare garantata? Vom trai si vom vedea (daca va fi ceva de vazut)...

Despre alte „resuscitari” ale clasicilor „plicticosi”, in „Editorama” de saptamana viitoare.

Cornelia Maria Savu

16 septembrie 2009