Nu am dormit cu cartea sub perna cum a facut Puck, dar mi-a placut mult de tot. De Llosa m-am indragostit vara asta citind Caietele lui don Rigoberto. M-am certat pentru ca nu l-am descoperit mai repede, dar sper sa am timp sa recuperez :)

Actiunea din Orasul si cainii se petrece in Lima, la colegiul militar Leoncio Prado. Nu as fi crezut niciodata ca o carte despre viata intr-un colegiu militar ar putea sa-mi placa atat de mult. Am gasit o lume plina de violenta, abuzuri, o lume a celor puternici, in care cei slabi sunt continuu umiliti. Dar Llosa m-a facut sa traiesc cartea, sa fiu si eu acolo, sa alerg la incolonare, sa salut superiorii, sa astept zilele de perimisie, sa indur viata din dormitoare. Am inchis ochii la anumite pasaje, mi s-a facut mila de Sclav, as fi vrut ca Jaguarul sa fie pedepsit pentru ce a facut si m-am bucurat ca Antonio a terminat cu bine colegiul.

Lucrul care m-a socat cel mai tare a fost botezul pe care cainii - bobocii din primul an, il primeau la intrarea in colegiu.

    Si pe urma l-au scos din dormitor si l-au dus pe stadion; nu-si mai putea aminti daca era zi sau noapte. Aici l-au dezbracat si glasul i-a ordonat sa inoate pe spate in jurul terenului de fotbal, pe pista de atletism. Apoi l-au dus intr-un dormitor al anului IV si a fost pus sa faca mai multe paturi, sa cante si sa danseze pe un dulap, a imitat diferiti actori de film, a dat cu crema si a lustruit mai multe perechi de ghete, a sters cu limba dalele de pe jos, a facut dragoste cu o perna, a baut urina, dar toate astea intr-o stare febrila, de vertij; si brusc, s-a pomenit in sectie, intins in patul lui, gandindu-se: “Jur c-o sa scap eu de aici. Chiar maine.” Dormitorul era cufundat in liniste. Baietii se uitau unii la altii si, cu toate ca fusesera batuti, scuipati, manjiti cu vopsea si urina, se tineau seriosi si ceremoniosi. Chiar in acea noapte, dupa ce s-a sunat stingerea, s-a nascut Cercul.

Din Cerc au facut parte, la inceput, toti cei 32 de baietii din sectia lor, apoi au ramas doar 4: Cava, Jaguarul, Arróspide si Vallano. Erau un fel de cei 4 muschetari, toti pentru unul si unul pentru toti. Faceau contrabanda cu bautura si tigari, furau subiectele de examene si apoi le vindeau colegilor, sareau gardul colegiului si mergeau la prostituate. Bine, mai toti se indeltniceau cu astfel de activitati extrascolare, iar profesorii si cei care erau raspunzatori de bunul mers la colegiului habar n-aveau de ce se intampla in dormitoare dupa ce se da stingerea. Duceau o adevarata viata de noapte.

Mi-a placut foarte mult alternanta de planuri: colegiu - copilaria lui Alberto - colegiu - copilaria lui Ricardo [Sclavul] - colegiu - copilaria Jaguarului si tot asa. Cei trei sunt personajele principale, era normal sa insiste asupra lor. A fost o carte atat de serioasa, de grava, doar finalul ce a mai indulcit-o cat de cat. Sau poate ca nu: Jaguarul nu a fost pedepsit, Alberto s-a dovedit a fi un las si un turnator, iar Gamboa a renuntat sa mai lupte pentru a afla adevarul in cazul Ricardo Arana. Cel putin au scapat de colegiul militar.

    … amintirea colegiului ii mai trezea inca inevitabila senzatie sumbra si ostila in fata careia spiritul sau se crispa ca o mimoza in contact cu pielea umana. Numai ca indispozitia era din ce in ce mai scurta, un minuscul bob de nisip in ochi, si iarasi se simtea bine. Cu doua luni in urma, daca ii aparea in minte colegiul Leoncio Prado, proasta dispozitie dura, confuzia si scarba il asediau toata ziua. Acum isi putea aminti multe lucruri de parca ar fi vorba de episoade dintr-un alt film.

Nu pot decat sa ma bucur ca nu stau intr-un camin/internat si ca am schimbat la timp liceul :)