Locul central este ocupat de un grup de adolescenti care incearca sa-nteleaga lumea din perspectiva lor nefiind ajutati de parinti in aceasta situatie, aflati la varsta ingrata a primelor amoruri, idealuri, tradari … care isi petrec timpul compunand la chitara sau facand reportaje pentru revista scolii. O carte scrisa in ritm alert, cu un umor englezesc, despre "incomoda" perioada a trecerii de la copilarie la adolescenta, naratorii schimbandu-se de la un capitol la altul oferind posibilitatea perceperii unei lumi “rotunde”.
Anglia in anii ’70, cu rockul in floare si ceva hippie. Cartea poate fi considerata si un roman istoric. Evenimentele sunt bazate pe fapte reale: societatea cuprinsa de greve, cu sindicatele in ascensiune, cu conflicte interetnice si rasiale...
(De la Niki)

Ceea ce mi-a placut poate cel mai mult la Clubul Putregaiurilor e ca iti da posibilitatea sa hotarasti subiectul, sa alegi despre ce vrei sa fie. In fiecare propozitie se ascunde dragoste, umor, tristete sau revolta, textul abundand in sentimente si opinii.
In linii mari romanul, al carui titlu este inspirat dintr-un cantec al formatiei Hatfield and the North, dar si dintr-un joc de cuvinte, prezinta viata unor tineri din Birmingham in anii '70. Printre intamplarile mai mult sau mai putin stereotipe ale vietii de adolescent, Coe strecoara si o multime de subtilitati. Apar trimiteri la situatia evreilor din Danemarca anului '43, se insista mult asupra grevelor din Grunwick, a nedreptatii in care era inecata muncitorimea in anii '76-'78 dar si asupra atentatelor teroriste ale IRA in urma carora prea multi nevinovati si-au pierdut vietile.
Admitand ca povestile nu se termina niciodata -"E-n firea lucrurilor. Poti sa alegi un moment si sa pui punct. Un moment dintr-o multime"- finalul romanului consta chiar in anticiparea unei continuari (Cercul inchis - acum citesc!)
(De la LSDon)