Cartea de fapt este un jurnal al lui Charlie, care se adreseaza la inceput cu un limbaj greoi scotand in evidenta analfabetismul, naivitatea copilareasca, mintea cu inteligenta slaba care cerceta, dintr-un loc intunecat, prin gaura cheii, lumina orbitoare de-afara. Singura dorinta a lui este de a ajunge inteligent. Ii considera pe toti din jurul sau mai inteligenti, chiar si pe soricelul Algernon cu care se dadea la intrecere in proba labirintului. Progresul, care are loc dupa operatia – experiment “la creieri”, toate miscarile si actiunile sale se pot observa nu doar in limbaj ci si in scris si chiar si in atitudinea lui. Un retardat care vrea sa devina inteligent. La inceput, inteligenta pentru el este ceea ce numim noi “obisnuitul” ; vrea sa cunoasca, vrea sa iubeasca, vrea sa traiasca la fel ca ceilalti, intr-un cuvant vrea sa fie “inteligent”. Va intelege ca oamenii pe care ii considera prieteni isi bateau joc de el folosindu-se de naivitatea si retardul sau pentru a se distra. Pentru tatal sau , Charlie este un bolnav irecuperabil, pentru mama sa - un moron, cheltuind o avere pentru a putea sterge aceasta rusine a familiei, iar pentru sora sa este o povara, o piedica, aceasta ajungand sa-l renege. Sedintele de terapie sunt o placere cu Dr Strauss si o incurajare pt Charlie, el aducandu-si aminte de cuvintele doctorului “cu cat devii mai inteligent cu atat o sa ai mai multe probleme, cresterea ta intelectuala va depasi cresterea ta afectiva”. Progresul sau se va produce foarte rapid. In trei luni de zile va putea sa traiasca cei aproape 30 de ani irositi in “intuneric”, va cunoaste ce este dragostea, care este de fapt realitatea si rostul fiecarui individ.

De la prima carte pe care a citit-o, Robinson Crusoe, va ajunge sa citeasca operele marilor filozofi si romanele marilor clasici. Biblioteca universitatii va deveni pentru el o a doua casa. Va deveni „un burete urias care se imbiba cu cunostinte”.
Doua lumi – utopica si reala si doua prototipuri: Charlie retardat in subconstient si Charlie geniu in constient.

Amintirile care veneau la inceput doar ca niste unde marunte se abat acum asupra lui ca niste talazuri uriase... De la un IQ 70 el ajunge la 185, dobandind o cunoastere absoluta. Isi va da seama ca el si Algernon sunt de fapt folositi pe post de cobai. Un soarece si un moron transformati in genii. Doua fiinte care de fapt nu existau in afara laboratorului. Doua genii care evadeaza din lumea care i-a creat.
Dezvoltarea capacitatii de gandire il ridica la rangul de cercetator, iar satisfactia rezolvarii dilemelor umane nu intarzie sa apara. Dar, se pare ca rezultatele stiintifice nu sunt intotdeauna pozitive, pentru ca procesul dezvoltarii cognitive incepe sa devina reversibil. Inteligenta lui va trece de limitele intelesului, aducand aroganta si egocentrismul, o data ajuns in varful absolutului inteligenta sa va lua calea intoarcerii ajungand de unde a pornit.
Intr-un timp scurt a invatat atat de repede atat de mult ca in final mintea sa se deterioreze cu aceeasi repeziciune.
Charlie isi traieste clipa, fiind constient ca celalalt Charlie il pandeste si-l asteapta. Un prost care a gasit ceva important pentru stiinta.
Finalul cartii este ca si inceputul cartii, totul revine de unde a pornit.
Citind cartea nu ai cum sa nu treci prin diferite stari: mila, euforie, tristete, compasiune chiar plans, si de aici nu face nimeni exceptie.

PS: dupa ce citesti cartea mai reciteste o data fragmentul de inceput.
(de la Niki)

Oare ce gandea Adam dupa ce a dobandit cunoasterea si stia ca va fi izgonit din Rai?


publicat de Glyf pe 6 martie 2007